Patimile Lui sunt lacrimi
Pe obrazul omenirii
Și-au devenit sfinte datini
Pe altarul nemuririi

Din privirea Lui cea blândă
Se revarsă suferință
Când mulțimea furibundă
A turbat de necredință

Și-i privește cu răbdare
Chiar și pe călăii Lui
Acordându-le iertare
Tot din mila Domnului

Odioasa răstignire
Săvârșită de mișei
Ne-arată o omenire
În nimicnicia ei

Pe când Sfânta Înviere
A Celui ce-a fost răpus
Ne-a arătat că nu piere
Fiul Domnului de Sus

Și-înălțat la veșnicie
Cea sfântă și cea cerească
A ales pentru vecie
Din cer să ne mântuiască

Că minunea Învierii
Acest dar Dumnezeiesc
E de-atunci semnul puterii
Peste tot ce-i pământesc

De-aceea cu umilință
Și cu sufletul curat
Din întreaga mea ființă
Spun : „Cristos a înviat!”