în dimineața asta nu-i niciun asalt
îmi trec doar mâinile prin părul tău
și mă arunc în albastru
ca pe-o fereastră ferecată cu flori

o să mor aici între tranșee
cu gândul spart
cu inima înțărcată și priponită de-un gard
mugind la firul ierbii
va scoate apoi trifoiul cu patru foi

să rumegăm bine

pe patul pistolului stă liniștea noastră
prin călcâiele ei crăpate
trec batalioane cu ochii vărsați de vânt

și, katiușa,
vino și tu mai aproape