Am construit în spațiul realității
mii de oglinzi paralele
care reflectau ipostazele personale
adevărul se împleticea
printre defecte de gândire
în timp ce minciuna
râdea în hohote
împreună cu simulacrele

De la o oglindă la alta
călătorește Dumnezeu
a cărui umbră acoperă planeta

ÃŽntre oglinzi am construit cercuri
mi-am împărțit ființa în părți egale
fiecare parte reprezenta
o stare sufletească
pe care le-am închis în cercuri
fiecare cerc avea o altă realitate
cu dimensiuni diferite
și-n fiecare realitate
își proiectau substanța
rațiuni diverse

Sinele s-a dilatat
până a devenit sferă
ce se rostogolea pe panta degenerescențelor
s-a ciocnit de steiul unei iluzii
și s-a spart în mii de cioburi
absorbite de Spiritul divin
și împrăștiate în univers
au devenit stele

Dacă am umple realitatea cu păsări
zborul nu ar mai avea niciun rost
dacă am avea aripi
nu am putea zbura decât în interior
dacă am fi perfecți
atunci greșeala ne-ar trimite
în nefiindul a cărui materie este nimicul
dacă am fi veșnici
atunci ne-ar trimite în lumea non-ființării
plictisul

Lumina s-a divizat într-un infinit de idealuri
creând un univers care dăruiește neîncetat
ceea ce ne dorim intens de la viață
las lumina să absoarbă neființa
o pun în minte să ilumineze subconștientul
atunci când toate becurile gândirii
se sting.