Tu știi de ce se-nalță stâncile din mare?
Când norul alb surâde-n razele de soare
Atâtea lacrimi se pietrifică din sare
Cu zbuciumul din țărm al valului ce doare.

Tu știi de ce în pânze-i vântul în surdină?
E norul alb într-un balet de pantomimă,
Din mare se aude cânt de violină
E valul alb cu partitura în cortină.

Tu știi de ce și astăzi soarele-a răsărit?
E norul alb când ploaia caldă a-nvăluit
Pe valul alb ‘nălțându-se mereu spre infinit
Într-o iubire albă curgând la nesfârșit...