mi-ai spus, deschide-ți coșul pieptului, arterele tale au nevoie de aer,
și lasă-ți coastele să se adape din ploaie, mi-ai spus
uite, plămânii tăi sunt tot mai deschiși
și carnea ți-e mai fecioară, sădește-ți cea mai mare plantație în piept
și lasă șerpii să-ți îmbrace copacii
și-am stat
și-am săpat,
până când într-o dimineață norii s-au strâns ca o umbrelă în fața lui dumnezeu
și mi-am spus,
că e mai bine să nu mă trezesc atunci.