orașul trăiește un vis mort
într-o noapte sfâșiată de mărăcini
în care fiare sălbatice uită de pradă
și uită de sine luând chip de om
prea ceață ne este orașului mort
visul
și nimic nu urlă în noapte
numai mărăcinii ne stimulează amintirile
în ochi rotunzi de șobolan vedem jocul
pierdut înainte de pauză
din noaptea orașului
nicio urmă de pas nu ne cheamă
vom fi bucuroși când se va ridica ceața
în zori
să vedem că orașul încă nu se născuse
ori praful îl acoperise de prea mult gol