Un vulpoi c-o mutră strâmbă, toropit de-atâta soare,
Pășea lent și poticnit, căutând umbră, răcoare,
Dar cu ochiul tot șiret, poate-i cade vreun fricos,
Un iepure amărât, fiindcă foamea l-a cam stors!
.
Face planuri cum să-l prindă că-i bătrân, fără putere,
O avea experiență și-i viclean, dar tot se cere
Un dram de "vână", acolo, căci la nebuneasca goană
A urecheatului ager, nu te frângi ca la pomană!
.
Da, să zbori ca o săgeată ce din arc scapă în forță,
Nu să te încurci ca baba printre fuste...Și ce torță
Este astru-n miez de vară, că îți vine să te-afunzi
Într-o groapă răcoroasă și să fugi de zile lungi!
.
Iarna, grabnic este seară și se culcă covrigit,
Mai devreme, când sătul, uneori și îmboldit
De o foame cerșetoare ce îl scurmă neîncetat,
Dar îndură și adoarme trist și în adânc oftat.
.
Tresaltă, și brusc, se lasă, ca la comandă, pe burtă,
Dintr-un stejar, o mierliță, îi zbiară că e o brută;
Căci văzu că ochiu-i șade spre un tufiș mișcător,
Unde își lăsă o mamă, în culcuș, scumpul odor.
.
Ei, insultele la el, ca nuca-n perete vin,
Să țipe mierla, nebuna, pân' s-o umple de venin!
Scopul e să-și umple burta că e lipsit de putere,
Și-ncordându-se hulpavul, zboară ca racheta, vere!
.
O liniște mormântală s-a lăsat peste pădure.
Nicio pasăre nu cântă, ursu-i "stană" lângă mure!
Niciun șarpe veninos n-a-ndrăznit să se târască,
Doar un arici, martor-mut, a putut ca să privească.
.
Colo-n tufișul țepos, vulpoiul șade pe-o parte,
Prins de labe și de bot, de un laț bun "ca la carte",
Lângă el, un ghem sfios, cu ochii măriți de spaimă,
Tremură îngenuncheat și o rugăciune-ngaimă...
.
Morala:
.
Când din suflet îți lipsește mila, bazat pe putere,
Și ai scopuri seci, mârșave, așa cum Satana-ți cere,
Și profiți de inocența unui prunc lipsit de mamă,
Domnu' nu-ngăduie asta, și pici chiar tu, în capcană!