Dac-ai ști că-mi ești cu inima străină
Te-aș ruga să te oprești
Și să-asculți cum bate iar nebună
Și vrea să-ți spună iar să te oprești.

Din mersul tău în noapte crudă
Cu vise din nesomn neplămădite
Să mă facă să tresar ca o nălucă
și să pășesc iar prin colțuri de casă-umbrite
În rochie albă de cristale,
cu perle gingașe din evantai
de puf, de flori ș diamante.

Auzi? Cum bate iar nebună
și vrea să-ți spună iar să te oprești.