Amintiri pierdute-n fumul țigării
Iubire descompusă-n alcool
Trenuri trec pe lângă mine
Privesc în gol.

Singur pe drum, îmi strig iubirea
Răspunde-un blestemat ecou
Toamna mă învăluie subit
Mă pierd din nou.

Versuri triste îmi sună-n cap
Vântul adie ușor
Metafora nefericirii
Învăț să mor.

TE STRIG!
Răspunde același trist ecou
Un tren trece pe lângă mine
Dezolant tablou!

Trenul duce la tine...
Dar știu că acolo e doar moarte
În fumul țigării se pierd
Speranțele mele deșarte.

Îmi moare iubirea plângând
În toamna de drame și ploi
Amintirile se sting brutal
În ochii mei îndurerați și goi.

Agonia mă învăluie duios
Beat, privesc în gol
De ce oare îmi strig iubirea
Când ea mă-nvață să mor?