undeva
pare foarte târziu regretul
dar ce mai poate face gândul
decât să se întoarcă
pe un val
în mare

atunci conducea o barcă albă
iar sufletul iubea
inelul

a mai rămas doar gustul de sare
și zâmbetul din fotografie
ce încearcă să oprească lacrima
dar cui îi mai pasă
de cârma unei ambarcațiuni
dintr-o derivă
albă

uneori ar vrea să plece în larg
să uite tot ce a greșit
pare simplu
dar sunt atât de lungi nopțile albe
ce le-a dăruit unei femei
să găsească propria lumină
din zborul înalt
spre chei.