Matrioșka mea e plină de înțelepciune.
Deunăzi, îmi spunea că
starea mea de incertitudine (poetică),
e precum durerea ei de apendice:
zice că-i certă dar greu de localizat
printre faldurile vârstei.

Pe Matrioșka mea
nu o doare nimic, filosofează,
se amuză de mersul meu
de-a-ndoaselea prin timp.
Îmi tot repetă
să nu o înghesui în cea mică
că o sparg
să mă joc singură de-a Peter Pan ...

Tot ea spunea că
inima urcă mai sus
odată cu vârsta,
și că într-o zi va fi
un felinar de hârtie roșu
care va scăpa
din mâna celei mici.