o palmă uriașă aspră și caldă
îmi acoperă ceafa tremur încerc să glumesc
dar mă prind repede că lumea a devenit prea îngustă
genunchii și-au pierdut elasticitatea tușesc
văd casa întâi o parte a acoperișului recunosc până și ploaia
e aceeași de acum treișdoi de ani deschid fereastra
oblonul verde reușesc cu greu să strecor
coada de la mătură între partea de sus a cuibului și streașină
trag cu putere cuibul se desprinde în stradă
fără să-i pese de ploaie țăranca a dat drumul umbrelei
printre buzele ude cuvintele ies cenușii să i se uște mâna
la ăla care-i strică rândunicii adăpostu’ alunec și cad odată
cu patul mic din crenguțe și pene ce moi sunt puii
și ce jucăuși mi-o iau înainte se așază cu spatele pe pământ
își adună piciorușele la piept când ajung aproape
de ei ping plutesc râsete ciripituri
sunt un balon cu chip de om
la al treilea ping fac o șmecherie și refuz să mă întorc
mâna de pe gâtul meu a devenit foarte subțire și ascuțită
o așez cu grijă în buzunar când voi ajunge pe soare sigur voi avea barbă și na