Încercînd
să-mi aproximez identitatea
(printre atîtea ne-identități)
nu fac decît să oscilez
între starea oglinzii
și ne-starea reflectărilor ei



și nu mai știu
cine/pe cine adeverește
atunci cînd ființa mea
ce uită dar și iubește
"mereu renăscînd și murind"
intră în identitate
cu oglinda



nu mai știu
dacă atunci - în oglindă
mi s-a arătat adevăratul chip
...sau numai am întrezărit
acea asemănare care uneori
face din mine reflectarea ei
în timp - în acest timp