Cu răsuflarea de gheață,
Și cu dinți ca de oțel,
S-a trezit de dimineață,
Luă sculele cu el,
Și în taină, nevăzut,
A-nghețat ce i-a căzut!
-
Lacul nu-i! Ba e sticlos!
Neaua scârțâie și-i dură,
Gândind că este frumos
Ca să o transforme-n zgură.
Trosni gardul și suspină,
Dar n-a vrut să se oprească,
Căci pe poarta din grădină,
A uitat s-o-nțepenească!
-
Ce risipă de răceală,
Peste pomi, poduri, cotețe!
Cin' să-i ceară socoteală
Că vrea lumea s-o înghețe?
Gerul n-are îndurare,
Hoinărind ca un rebel,
A-nghețat totul în cale,
Și nasul lui Azorel!