Meandrele conștiinței sunt metamorfozate de la început
De faptele ce deslușesc, vorbe ce adesea se contopesc
În cunoștințele pe care le tot purtăm de mici, când mari fiind
Pe loc am învățat, că a nu-nvăța e mare păcat
Te dă în spate din cultură, te scoate chiar pe arătură
Te lasă și în mulțumire, cu el puținul strâns din agonisire.
Dar ce te faci când conștiința, se luptă aprig cu ea cunoștința
Iar din misterul ce apare, iese lesne câștigătoare
Doar mintea cea ce-i luminată, ce le unește laolaltă
Pe cele două și le face, să fie tot în tot, în pace.