S-a dus iarna și au plâns
Apele învolburate.
Șiroaie pe sol s-au scurs,
Repezi, vuind tulburate.

Colțul crud, timid, se-arată,
Păsărelele în cor,
Cântă de este mișcată
Și-o cioară trecând în zbor.

Freamătă de bucurie,
Codrul trosnind pătimaș,
Căci văzu, minunăție,
Pe-o creangă un muguraș!

Soarele-n tricou subțire,
Blând, călduț, mângâietor,
Cuprinzând întreaga fire,
Declară că i-a fost dor,

De Natură, o virgină,
De copiii ghidușei,
Ce se joacă prin grădină,
Zburdalnici ca niște miei!