Trecutul e dorit doar când
Viața apune-n viitor
Starea e doar de un bolând
Ce a uitat cuvintele de dor.
Totul e vechi și nou deodată
Părinte-fiu se hârjonesc
Nu mai e timp ca altădată
De sfatul dulce părintesc.
Tu ești o umbră veche, la apus
Ce norii negrii o revarsă
Căci umbra nouă, a răpus
Senzații de condescendență crasă.

Tot ce e vechi, e predestinat la nou
Cu greu se mai distinge unicatul
N-a mai rămas cerneală în stilou
Spre a povesti cu rost sau nu păcatul.
Nimic din ce a fost nu vrea să spună
Dacă pământul e mai mândru ca oricând
S-a mai pierdut o buburuză într-o dună
Dar ea așteaptă încă, ultimul cuvânt.
Tu ești o umbră veche, la apus
Ce norii negrii o revarsă
Căci umbra nouă, a răpus
Senzații de condescendență crasă.