Cu clipirile mărunte,
Amețit grozav de soare,
Și la ochi făcând trei cute,
Căci lumina-i orbitoare;
Suie lent un gândăcel,
Pe un firav firicel.
.
Ce zări când sus, ajunse?
Un muscoi cu labe unse,
Se muncea să și le spele,
Cu rouă din trei ulcele,
Ce le strânse cu migală.
Liniște, acum se spală!
.
Ici, pe o capsulă mică,
Grijulie o furnică,
Își gătea a sa fetiță,
În fustiță și altiță,
Să meargă la horă-n sat,
Să își caute bărbat.
.
Sfios e bondarul Nelu!
Cât pe ce să-i facă felu',
O moțată flămângioasă.
Ce nu stă la ea, acasă?
Tii, ce spaimă de bondar,
E groaznic, n-aveți habar!
.
Cu alură ca de rege,
Un cioroi, cuibul, își drege,
Că-n iarnă vântoase rele,
I-a furat din rămurele.
Și când se căznea mai tare,
Simte-ntunecime mare!
.
Aruncând pieziș, privirea,
Nu mică i-a fost uimirea,
Că pe bolta generoasă,
Cocorii soseau acasă.
Și-a strigat de-a răgușit:
-Vestitorii au sosit!