Căscând, domnul Bondărel,
Ca o minge rotunjel,
Se rostogoli din pat,
De-i trecuse de căscat!
.
Pe pătuc avea pled mic,
Petale din borangic!
Mătăsos și delicat,
Acum, pe pământ uscat!
.
Se săltă căci musca rea,
Pe o frunză, chicotea,
Cic-ar fi căzut de gras,
Și multe-ar avea de tras!
.
Să mai țină cure lungi,
Să îmbrace veste-n dungi,
Fără chin și fără jenă,
C-arată ca o balenă!
.
Domnul Bondărel, mâhnit,
Se învârti amețit,
Pe bujorul ca de foc,
Apoi șezu ghemotoc.
.
-Uff, ce muscă, suflet rău!
M-o fi crezând tăntălău
Doar că sunt dolofănel?
Hai la cură, Bondărel!
.
În bermude și cipici,
Antrenat de un arici,
Înfoiat, părând scorțos,
Îi șopti: - Vei fi forțos!
.
Dacă sfatu-mi vei urma,
Fără să te vaiți cumva,
Că sunt dur, c-ai obosit,
Vei fi tare mulțumit!
.
Bondărel e de acord.
Pe o margine de pod,
Ascultă scrâșnind din dinți,
Ca și puștii cei cuminți!
.
Într-o lună a slăbit.
Albinele s-au crucit!
Frumușel și delicat,
Toate l-au apreciat!
.
N-a mai lenevit de-atunci!
Îmbrăcat cu veste-n dungi,
La bluziță descheiat,
Muncea ca orice bărbat!