uneori când doream să mă simt bine
îmi lipeam obrazul de al tău
te mângâiam duios pe părul auriu
și îți spuneam cosânzeana mea
se subînțelegea că eram făt-frumosul
autogratulându-mă indirect
o taină mistică îți răsărea în ochi
mă priveai zâmbind condescendent
și mă alintai matern... ori patern
știai tu ce știai
prostul de mine mă credeam iubitul tău
noaptea aia cumplită a dezlegat șarada
dragostea noastră a fost doar o...
nici nu știu cum s-o numesc
tu... erați co s’ânt zâna un nefericit cuplu
venit pe pământ să-și caute luna de miere
într-o poveste adevărată
cu mine făt-naivul... amarnic înșelat
când ați pornit în călătoria asta lungă

păcătoșilor
credeți ă o să mai fiți reprimiți
când zeul v-o afla perversiunea?