scribal desenez fiori pe verso cărții vieții tale
te-ai întors cu spatele la mine
prin somn cerându-mi să te strâng în brațe
cu brațele literei mele
nu vrei să-mi simți răsuflarea cuvântului
ma bine să-ți încălzesc ceafa
în propoziția nopții

în fraza timpului scriu o cafea îndulcită cu sânge
e sângele meu puțin vin nu strică nimănui
iar cafeaua capătă o demiurgie aparte

câștig
prin degetele tale ce se înfig
în demiurgia mea aparte
a vieții tale
carte

încă neterminată
abia începută