Un leu de pluș, pufos, mare,
Strigă apăsat și tare,
Că azi vor porni o grevă,
Și prin casă-i mare vervă!
-
Iată ce a anunțat:
-Ciprian, un răsfățat,
Deloc nu ne prețuiește,
Ne taie și ne izbește!
-
Iepurașul n-are coadă,
Vulpei îi lipsește-o labă.
Ursul plânge cu suspine,
Că nu-și ține capul bine.
I-a scos toată vatelina!
Necăjită-i și albina,
Îi lipsește antenuța.
Tristă e și furnicuța!
Într-un colț, tot protesta,
Că avea un sac cu ea...
Șoricelul, vai de el,
Nu-i șoarece, nici cățel!
Coada scurtă, urechi n-are,
Parcă e sperietoare!
Și piticul, cât un pește,
Avea barbă, îi lipsește!
Oftează, șoptind, mâhnit,
-Eram așa îndrăgit!"
-
Ce-i mai grav, că leul rege,
E-n derută, nu-nțelege,
De ce burta e pătată
Și coama e retezată.
Ce rușine, ce păcat,
Rege neîncoronat!
-
Și s-au strâns cu mic cu mare,
Spunând că au drept sub soare,
Ca să fie respectate,
Și-au plecat pe furiș, toate,
La un Centru de Copii,
Unde le-așteptau, zglobii!
-
Au ajuns. Ce bucurie!
Glăscioare mici le-mbie:
-Vino să îți cos codița!
-Iată și eu, antenuța!
Ursuleț drag, fără vină,
Îți voi pune vatelină!
-Vulpițo, nu mai șchiopa,
Vin' să-ți cos lăbuța ta!
Primi sac și furnicuța,
Șoarecul: urechi, codița,
Piticelul, barbă albă,
Și se-nveseli degrabă!
-Tu, Rege faimos, n-ai teamă,
Eu ți-am dichisit o coamă,
Cea mai semeață din lume,
Rege ești și vei rămâne!
-
Acum toate-s mulțumite,
Îngrijite, prețuite,
Și în brațe mititele,
Dorm pe perne și saltele.
-
Copil răsfățat, îți zic,
Orice lucru cât de mic,
Dacă ție-ți prisosește,
Fii bun și le dăruiește!