Ignor interfonul să deschid laptopul
notele lui Wagner reflectă solitudine psihoză după Nietzsche
și mi se lipesc de trup dansez cu o cămașă în casă
absentează atingerea ta ca măsură profilactică ca o vestă de salvare
știi de la mal poate să debuteze sfârșitul
râd de o amintire- când îmi spuneai că
dispun de paprica în cuvinte

strâng un balon din păr de pe pieptăn
mă închipui bărbat tânăr suferind de calviție
vreau să fiu tu
privesc cimitirul din palmă nu mă integrez în tăcere
aș alerga fără interdicții pe hârtie să iau timpul peste picior
la reversibilitate mă întregesc cu proteze și continui ca om
azi în loc de glande lacrimale am nubrella în revoluția abstractă.