E-atâta liniște, răcoare
Aici nu sunt gândaci, nici pureci
De crezi că merit o favoare
Atât te rog: să nu mă judeci!

Să nu-ți faci din sentință bâtă
Cu care să-mi dai peste gură
Știu, viața mea a fost urâtă
Numai blestemății și ură

Neputincios să-ți cer iertare,
Și copleșit de-atâta vină
Nu merit nicio apărare
Niciun grăunte de lumină…