Din vară răzbat suspine...
N-are cer senin, nici soare,
Crezi că toamna în ea, vine,
Plouă, e vânt și răcoare.
.
Se zvoni că-n munți, pe creste,
Ninge, este frig, ori ceață.
Cu așa nătângă veste,
Nasul, ursului, îngheață.
.
Plâng și lanurile-ntinse,
Macul și-a pierdut suplețea.
Unde-s zilele încinse?
Vară-ți trece tinerețea!
.
Uf, teii au dat în floare,
Iar albinele-n frisoane,
Și-au pus ghete în picioare,
Și se roagă la icoane:
.
-Doamne, încălzește vara!...
Un greiere în amiază,
Își piti în sol, chitara,
Și sub păturici, oftează.
.
Cu ochii trădând mirare,
Rândunica iscodise
Pe un nor, lung cât o zare,
Dacă toamna se ivise.
.
Dând din gene, ploi presară,
Și gentil, îi explica:
-A venit toamna în vară,
Doar să stea la o cafea!