Când crezi că viața te-a uitat
La urma ei cea mai de pe urmă
Când el norocul aruncat
E doar trecut și doar cutumă
Când deznădejdea te adună
La sânul ei amețitor
Tu trebuie să-ți ei cunună
Din ea nădejdea pură-n viitor.
Trăim pentru o moarte demnă
Și demnă este vrerea mea
De a mai amăgi încă o lună
Pe ea cea deznădejdea grea.
Nu mai am timp pentru perfuzii
Letală este doar ispita
Mai regăsesc în mine câteva contuzii
Din ea durerea de a fi dorita.
Colapsul deznădejdii mute
E el uitat demult în hău
Mai regăsesc o unică virtute
În ea nădejdea doar în Domnul meu.