E lumea aceasta cum vrea ea să fie,
Iar cerul sărută pământul mai rar.
Ascultă-l, ascultă-l pe cel care știe
Și harul, la rându-i, îl naște din har.

E lumea aceasta-nvechită tavernă
În care mesenii-și consumă amarul,
Ascultă, ascultă tu, vocea eternă
A celui ce astăzi ne umple paharul.

Și nu-mi da de știre, păstrează speranța
Să cred că e bine aici, pe pământ,
Ca-n ziua în care plăti-voi chitanța
Să pot înțelege un ultim cuvânt.

Rămas-am eu singur în lumea aceasta,
M-apasă bocancul și nu ești cu mine,
Un creier străin îmi sparge iar țeasta
Și-mi este deodată din ce-n ce mai bine.

E lumea aceasta cum vrea ea să fie?
Hm... ploaia sărută ogorul mai rar.
Ascultă-l, ascultă-l pe cel care știe
Și trupul, la rându-i, își pune pe-altar...