Platinată, ruginită,
Cu ochii feriți de soare,
Veni toamna-nfofolită,
Cu un suflu de răcoare,
Într-o mantie de frunze,
Colorate și mofluze,
Dându-i mină arogantă,
Distinsă și elegantă.

Un translator bun, cioroiul,
Stând cu degetul la tâmplă,
Abordă discret broscoiul,
Uluit de ce se-ntâmplă;
Și-i dă sfat, bătând și și tact-ul,
Într-o ramură uscată:
-Vara și-a-ncheiat contractul,
A venit bogata fată!

Pare fermă, rece, dură,
Ochii, ceață, păr de brumă;
Cu vânturi ce nu se-ndură
Să mai stea. Prin ierburi, spumă
Ce-nfioară ore bune,
Dar avută, cine-i spune?
Cine ți-a umplut cămara,
Hambarul cu ce-a copt vara?

Broscoiul se-nviorase
Și făcu un salt prin trestii,
Ducând vestea ce aflase:
-Toamnele nu-s niște bestii!
Săriți fetelor, pe maluri,
Să-i cântăm de bun-venit,
Să iscăm în baltă valuri!
Într-o clipă s-au unit,
Și-au cântat câte în stele,
Doar de dragul toamnei mele!