nu te amăgi că ne-am despărțit tristețile noastre călătoresc si se-ntorc împreună

vorbele pe care le auzim pe care le rostim pe care le visăm
alunecă perfect în semnificații și finalități identice
inflexiunile lor adună cioburile în opere de artă fără cusur

nicio oglindă nu te va reflecta altfel decât prin mine
nicio oglindă nu mă va-nfățișa altcum decât prin tine

prinde ecoul cuvântului meu de acum el este venit dinspre tine
nu ai cum să nu-l recunoști el face parte din făptura noastră enigma unică
zămislită atunci la început și predestinată să fie ea însăși mereu

știu că și tu te-ai uitat la ceas acum două secunde și
mai știu că știi că și eu m-am uitat la ceas exact acum două secunde

nu te amăgi că ne-am despărțit diminețile noastre vin în tandem
serile bat la uși sincronizate în poemul pe care tandru l-am semnat amândoi
în același pridvor inundat în răsărit de fagure albastru