De va fi să fie soare
Sau chiar nor să mă-mpresoare
De va fi să fie mare
Cea furtună-n depărtare
De va fi și chiar să fie
Ce nu vrem să nu mai vie
Va fi oare cu putință
Să primim și pocăință?
Largi ferestre-n depărtare
Se deschid cu reverență
De va fi să fie oare
Vei primi chiar și clemență?
Armonii se duc bizar
Pe culoare ancestrale
Poți să crezi că e chiar har
De vei fi în a mea cale.
Nu vei ști de ce e zi
Când noaptea-și deschide iară
Porțile spre a tot fi
Ce-ai tânjit cândva în doară.
Gândești și crezi că este bine
Stropi de marasm să sorbi
Uitând pe-alocuri și de tine
Chiar și de cei ce nu sunt orbi
Spre a vedea nemărginirea
Și viața cea de dinainte
Spre a spera a mia oară
La cele ce-s două cuvinte.