în noi se așterne iarna liniștit
ca moartea
cu lupii arși prin cerul viscolit
- cum stă stâlcită luna în oase
peste zăpada crudă în nămeți

caii câmpiei stinși fierb în zăbală
un înger straniu urlă în văzduh
și stoarce focul până la scânteie
topește-ți ochii în lumânarea rece
lumina toată umbrită în nefiind
de lacrimi grele gene ude
pe fruntea rece cresc livezi

pe geamuri încă înfloresc
ambroziace flori de gheață
în anii muți cei de sfârșit
mă bântuie neputința ca o spaimă

trimite-Þi Doamne robul ocrotirii
să-mi smulgă țipătul din vis