aștept în fiecare zi la aceași oră pe același peron
cu sufletul suflecat ca de vară
doar doar o să apari din nou zâmbind
între timp număr buburuze și desfac margarete
într-o veșnică repetare neantică
cât să-mi dea dumnezeu de urmă
iar inima asta nebună bate în cerul cerurilor
și nu cad stele și nu se scutură nicio cometă
nici măcar luna nu se clintește dintr-un pătrar
doar doi licurici se opresc obosiți pe o frunză
cât să-și tragă un pic sufletele
înainte de a redeveni gâze odată cu lumina zorilor

dimineața îmi culc visele
le cânt așa frumos despre tine
cum numai în gând mai pot