Tremură vântul, de frig.
S-a strâns lăcrimând, covrig,
A tras plapuma la spate,
Să adoarmă, nici că poate!

Gerilă, un nemilos,
L-a-nghețat și l-a întors
Din pădure, căci dorea
Să-și ia vreascuri și-o surcea.

S-a foit, s-a răsucit,
Are febră, a răcit.
Un strănut îl tot încearcă,
Of, și tusea îl înneacă!

Și în zvârcolirea sa,
Intră tiptil cineva,
Și-i aduce un ceai cald,
Este Crivăț, vărul drag.

Soarbe Vântul, ceai, ușor,
Iată-l sprintenel în zbor!
A ieșit la Ger, afară,
Ca să-i ceară socoteală.

Și ce credeți? O minune!
Nu s-au ciondănit, pe bune!
Și-au unit forța ciudată,
De-ngheță și Iarna, toată!