Focul trosnește-n vetrele copilăriei,
Unde totul era vesel, plin de pacea armoniei,
Culegeam țurțuri de gheață
De la streșini troienite,
Înroșite de neastâmpărate raze
Ale aurorei farmec,
Veșnic sunt îndrăgostit de zorii tăi trandafirii...

Ninge mistic, ninge cu soare,
Copiii se joacă pe lacu-nghețat,
Negustorii de dulciuri,
Se-ndeamnă pe-o recoltă de zahăr pudră...

Satul meu sub zăpadă tăinuit,
Tace chitic, de multă vreme,
Sub cupola lui de sticlă adăpostit,
Rabdă și se bucură de iarnă eternă...