Blonda „arzoaică” , fără cocoșel,
Se dă de „ceasul morții” peste tot
Plângându-se că nici un bărbățel
N-o apără de-un așa-zis complot

Pe care-l sugerează revoltată
Fiindcă n-o apără, ca ieri, „piratul”
Acum când este public acuzată
Și nu-i mai ține cu amenințatul

Însă cum bine știm mereu blufează
Chiar cu dezvăluiri incendiare
Sperând că poate, poate îi fentează
Pe cei care-o demască-n continuare

Că de-o asculți pe damă cum cuvântă
Și cum pe alții-i învinovățește
Te duce gândul cât este de sfântă
Cea care astăzi ni se „spovedește”

Și cum ne pomenește ea de-un „ghiță”
Dar și de generalul cu trei stele
Sperând că va găsi acea portiță
Prin care va scăpa și de belele

Că de nu va scăpa „îi va da-n gât”
Pe toți aceia care-au sictirit-o
Pentru că dama știe doar atât:
Că dacă pică ea, ei au mierlit-o!