Iarna-n șaluri argintii,
A vărsat steluțe mii,
Cu migală, când cu spor,
Alb e orice pomișor.
.
N-a scăpat nici casa mea,
Și nici gardul cuiva.
Iar fântânele din sat,
Sclipesc de imaculat.
.
Ici și colo se zăresc
Coșuri care strălucesc.
Au scos capul dintre fulgi,
Suflând fum, șuvițe lungi.
.
Ca un copil mititel,
Într-un pled de bumbăcel,
Covrigit, în pătuc pus,
Doarme-n alb, pământul, dus!