Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.

În camera sufletului, destul de mică,

aveam puține lucruri, mai nimica.

Presimt că asta-i tot ce mai contează!

În camerele mari din inimă

dedicate sentimentelor delicate,

abia acum am făcut curat.

Aici, era o colecție de gânduri rușinoase!

Dincolo, un insectar de idei inventate,

aproape vii, care încă mai urinau!

La geam era o gheretă cu tejgea:

consignația mea cu vise-mprumutate.

Am aruncat toate deșertăciunile,

am pus becuri, șters praful, perdele...

am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;

acum toate sălile astea mari sunt goale.

În mine văd tot mai bine un om împăcat

și simt lumina și rostul creației...

A trecut un sfânt tăcut... și m-a înfiat.

Pentru el făcusem curat!?

O bucurie-nflorită ce m-a-ngenunchiat.