tâșnește din mănușa firelor de iarbă
pe borna cu kilometrul 0
femeia-gușter...
îți gâlgâie sunetele-n gât
văzând-o cum știe
să coacă strugurii la pântecu-i cald
să dea cu mir pe coadă să
verse cuvinte-n cădelnițe...
deodată
îți pare drumul strâmt
de-asta o pui la sân...
femeia-gușter
rupe gâtul tristeții
la vecernii înnoadă coada
de o rază prelungă
se suie-n cer la gușterul-ștab
și fac împreună
un act de cultură...
apoi femeia-gușter
cere azil politic
iubește cetățenia culturală
și niciodată nu se uită-n urmă...