Realitatea contondentă
rănește fericirea
educată de iluzii
am ascuns-o
într-o umbră caritabilă
și am bandajat-o
cu gânduri stenice și vindecătoare

Aș vrea să modelez realul
cu privirea
să fac o colecție de statui
care să se însuflețească
atinse de lumina unei stele pubere
să inserez în real
miriade sunete diferite
care să se lipească unele de altele
formând o muzică perfectă
ascultând-o
ca pe o terapie
simți sufletul cum mai întâi vibrează
și apoi dansează euforic

Într-un colț, izolată
suferința râde sarcastic.

***

Am aruncat
cu bila privirii poetice
în popicele cuvintelor
cele care au aderență la lingvistică
cu structura expresivă
ce nu poate fi mutată dintr-un loc în altul
de forțele metaforelor
dispersând sensul unitar al poemului
nu au fost doborâte
au rămas în picioare
sfidând vicisitudinile
iar cele care au un areal minuscul
mucegăind sub pietre
ca niște scorpioni
cu cozi din litere ce fac incizii
în pielea umedă
impregnată cu inscripții profanatoare
și pusă la uscat
au căzut
s-au destrămat în litere fără logică
care au fost cărate de furnici
sub formă de provizii

Am noroc
că gândirea
produce încontinuu cuvinte de tipuri diferite :
vorbite în conversații
și scrise, puse în versuri.