Ochii, sub o mască de cretă albă,
Nu îndrăznesc să se ridice, nu știu
Cum să reușesc, să-ți atrag privirea,
Chiar dacă însăși această-ncercare
Este prea dură și văd că te doare,
Masca, în care-ți ascunzi toată firea,
Devine un chip frumos și-atât de viu,
Dar intenția mea agresivă, oarbă,
Vrea mai mult, vreau mai mult decât o mască,
Păpușă încântătoare privirii,
Ce-mi doresc este un răspuns iubirii,
Să-mi potolească acel foc din iască,
Dar orice-am încercat nu am izbutit,
Chipul tău rămâne mereu împietrit.