nu mai ești sigur de nimic te cuprind confuzia și haosul
ca pe străzile suediei în 1967 cînd s-a schimbat traficul
de pe stînga pe dreapta
sau cu zece ani mai devreme cînd au trimis-o pe laika în spațiu
și nu s-a mai întors
nici tu nu te-ai mai întors

cînd o să fac rost de lovele o să-mi cumpăr un telescop seara
îmi voi spori confuzia după ce voi scana cerul
în căutarea micului satelit rănit de praful cosmic în care doarme
laika ne visează așa cum toți morții
numai de bine îi visează pe vii
și știu ei de ce

cîtă singurătate acolo sus
cîtă aici jos
tu cu capul în veceu vomînd un stol de fluturi cu aripile rupte
eu ținîndu-te de frunte șoptindu-ți că te iubesc