un singur vers îi lipsea veșnicului poet
acel în care iubita lui nu știa cum să-i împletească ciorapul
desigur că ea încercase în piață
să cumpere un ghem de culoarea poetului
de la o bătrînă ce vindea și rețeta poemului perfect
pentru muza perfectă.

e greu să cunoști inefabilul unui biet ciorap
e și mai greu să împletești culorile lui cu versul peren
cînd vîntul bate, cu cine ține poetul, cu aerul ori cu materia?
și sîrma pe care toate astea sunt prinse cu un cîrlig
rămîne întinsă