un înger nătâng îmi cere un fum
eu siderat îi spun
dă-mi un drum
îți las aripile și menirea dar dă-mi un fum
nu vrei un foc
pentru cumva noroc
nu
dă-mi un fum
ce să fac cu aripile deja am zgomote
în micile timpane
atunci dă-le foc rupe aripile uscate
și dă-mi fum
am nevoie mă înăbuș cu aerul acesta rarefiat
controlat
mi-e dor de țevile de eșapament din anii 70
nu vezi că mor și vomit pe linia continuă
ce nu o putem depăși
ia îngere fum
și apoi pornim
înger nătâng
drag

ei
dar menirea
cum rămâne cu ea
înger nătâng