Sincer, nu știu ce ți-e cu dragostea asta,
dar mie mi-e și asta e
iubirea nu se simte la comandă
nu vine în suflet când vrem noi deși o chemăm
cu voci răgușite de la atâta tutun
și fluierat la șosea după ea
putem visa și scrie despre ea fără să o simțim
încercând să o provocăm ca pe un infarct
dar ea, pe când scriam despre ea,
se uita peste ochelarii roz bombon și spunea
încă nu, scumpete,
încă nu mă simt în stare să mă dedic ție
și nu pot iubi decât deplin
apoi
am de bătut niște proști și nu am timp de tine
sunt prinsă cu câteva alte lupte
cu viețuitoare care-au tot încercat să mă insulte
și-al căror sânge l-am vrut țâșnind pe nas
nu de alta, dar vreau să iubesc în tihnă
să fiu iubită pe îndelete
cu vise și fără regrete
vreau să iubesc fără să mă grăbesc
fără să simt cu îmi ard palmele de împărtășania
de după duelurile pe care le-am programat
când iubesc îmi place să o fac la timpul prezent
cu ochii strălucind și zâmbetul înflorind
pe sub nas, pe sub mustață, peste-ntreaga-ți față
căci orice adiere a unui gând întunecat
m-ar face să simt că am trișat
dacă iubirea nu înforește și în tine
și dacă nu te face senin și plin de voie bună
ce rost ar mai avea?
e plină lumea de falsitate și lașitate
nu aș suporta-o nici în mine, nici în tine
și mai ales în cuvinte
care pentru mine-s sfinte
așa că azi m-am întrebat rhetoric
ce ți-e și cu dragostea asta
nu-mi vine să cred
daca nu cred atunci pierd?