în fiecare om se-ascunde-un Mengele
așa cum luna își ascunde fața-nsingurată

Doamne multe-ai mai lăsat
pentru omul apăsat
și multe ai mai croit
pentru omul ostenit

dacă ploaia ar avea gheare
toți copacii ar umbla cu ochii scoși

plouă Doamne și mai spală
răul care dă pe-afară
plouă și ne primenește
și-n uitare ne-nvelește

și totuși există în floare
dulceața și-aroma din fruct

ne-ai lăsat pe lume moartea
să ne împlinim prin ea
și-n sămânța grea din fruct
de păcat ne-om dezlega