Între noi am zidit despărțiri infinite,
Am împuns cuie înfipte străin
Și-am dat cu ciocanul repetat să m-asigur
Că nu vei putea smulge trecerea din timp.

Am închis singura ieșire,
Singura venire,
Singurul zbor
Și singura cale interioară spre oriunde ar fi.

N-am știut că atunci băteam cuiele
Sicriului singurătații mele
Pe cealaltă parte de scândură.

Acum nevrednică lumea de ochii Tăi
Te-aș chema să vii,
Din moarte înapoi
Și strig:
Doamne fă-mă să-mi cred învierea.