Se-așează norii-ntunecați și grei
Peste lucirea mândră de la soare
Acoperind toată splendoarea ei
Cu negurile înfricoșătoare

Iar din seninul unei zori de zi
Care mi s-a părut promițătoare
Deodată cerul se acoperi
Cu nori aduși de vântul în rafale

Ce s-au oprit atunci deasupra mea
Întunecând un licăr de speranță
De care nimănui nu-i va păsa
Ca de ceva lipsit de importanță

În timp ce soarele pe bolta sa
Mereu incandescent și lucitor
Pe-un altul tot atunci va răsfăța
Fiindcă n-avea pe cerul lui vreun nor