E un pic rece azi și ești cam palid soare pitic...
Iar în jurul tău vibrează o cerneală amară.
Ca un pendul cu o viteză egală cu nimic
Te miști sucit; ia spune-mi nu te ia cu amețeală?

Azi, tu refuzi să-mi strălucești soare pitic...
Și îmi pari a fi un neg de oboseală,
Pe un perete gol, într-un colț, prădpădit...
Ia spune-mi nu vrei să ieși tu din sminteală?

Vino și zi-mi ce te doare soare pitic...
Azi, nu vrei să fii decât spirit anonim,
Și te ascunzi, dar eu știu că ești îngrozit
Să vezi cum noi armonios putrezim .

Hai ,spune-mi: nu-i așa că ți-e frică soare pitic?
Să privești spre chipuri sculptate din ciumă și minciună?
Of, tu punct pitic ești nevolnic; între miei: bine-ai venit!
Nu mai ești mângâiere, nu mai ești demn de cunună.