vreau să lipsesc o vreme,
să fiu rătăcit,
undeva departe,
unde să nu mai simt răsuflările zilelor gâfâind,
într-un loc, unde să nu te ascunzi de nimic,
unde să nu trebuiască să te uiți la nimic,
unde să las tăcerea-mi să curgă
și să-mi arate drumul și locul
căruia nu-i aparțin,
spre care să merg în gol
fără să-mi simt lipsa
pas cu pas, ca un zid
prăbușindu-mă.