dacă vrei să mă ucizi din nou
fă-o la noapte și mă aruncă-n hău
să nu eziți sau să ai vreun regret
furi inima doar la un biet poet

câte minciuni ai spus le cred pe toate
adevăru-i doar volbura din ape
e dragostea frumoasă și nebună
iar uneori ca praful de pe lună

începutul și sfârșitul lumii are loc
în fiecare noapte mai cu foc
lasă-mă să calc peste lumină
căci te iubesc și nu am nicio vină

ce liniște-i aicea pe la tine
cu durerea aproape îmi stă bine
atâtea gânduri urlă nefiresc
și stihiile iar mă urmăresc

cheamă-mă de vrei oricând oriunde
trecutul fuge-n față mă ajunge
prezentul curge lin deci curg și eu
prin tine sau posibil către un dumnezeu

aproape în miez de noapte
e începutul care ne desparte
iar de sfârșitul nu mai vrea să vină
stinge din lămpi e prea multă lumină